Thursday, October 18, 2012

Ghid de exprimare corectă

Forme nominale (substantive, adjective, pronume)

Greșit Corect Explicații
băiatul al cărui carte
fata a cărui carte etc.
băiatul a cărui carte
fata a cărei carte
băiatul ale cărui cărți
fata ale cărei cărți
băieții a căror carte
fetele a căror carte
băieții ale căror cărți
fetele ale căror cărți

băiatul al cărui câine
fata al cărei câine
băiatul ai cărui câini
fata ai cărei câini
băieții al căror câine
fetele al căror câine
băieții ai căror câini
fetele ai căror câini
Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși, există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: al/a/ai/ale se acordă cu obiectul (carte/cărți/câine/câini), iar cărui/cărei/căror se acordă cu posesorul (băiatul/fata/băieții/fetele).
fumător învederat
adevăr inveterat
fumător inveterat
adevăr învederat
Paronimele pot produce adesea confuzii! Întrucât e vorba de fumător înrăit și de adevăr evident, exprimarea corectă e cea indicată de ghid.
eu însuși etc. Masculin
eu însumi
tu însuți
el însuși
noi înșine
voi înșivă
ei înșiși

Feminin
eu însămi
tu însăți
ea însăși
noi însene
voi însevă
ele înseși (însele)
Pronume de întărire - vezi DEX.
cartea care am citit-o
omul care l-am întrebat
cartea pe care am citit-o
omul pe care l-am întrebat

cartea care mi-a plăcut
omul care mi-a răspuns
În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate atributive. În primele două, pe care este complement direct, ca și cartea, omul la care se referă, adică în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția pe.

În ultimele două cazuri, care este subiect, ca și substantivele la care se referă, deci este la nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția pe. Cartea care am citit-o este o contaminare între cele două construcții și este incorectă.
Mă doare apendicita.
Mă doare amigdalita.
Mă doare apendicele.
Mă dor amigdalele.
Apendicita și amigdalita sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au cum să doară. Totuși, construcția mă doare apendicita nu e așa de greșită cum pare. Se spune mă supără/necăjește/sâcâie etc. o boală, mă face să sufăr o boală, iar de aici la mă doare o boală, nu e decât un mic pas… La fel, se poate spune apendicita îmi provoacă dureri, deci, altfel spus, boala nu doare, dar dă durere.
Codri înverziți sunt frumoși.
Pantaloni albaștri s-au rupt.
Am discutat despre niște parametrii importanți.
Parametri cei mai importanți au fost discutați.
Codrii înverziți sunt frumoși.
Înverziții codri freamătă.
Pantalonii albaștri s-au rupt.
Am discutat despre niște parametri importanți.
Parametrii cei mai importanți au fost discutați.
Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol hotărât, doi i (sau trei, în cazul cuvintelor ca uliii, vizitiii, copiii). Când există un adjectiv antepus substantivului, el preia accentul: codrii înverziți, dar înverziții codri. În sintagma niște parametri importanți, articolul este nehotărât (niște), așadar toate cuvintele se scriu cu un singur i.
copii se joacă

cobaiii sunt rozătoare
un copil
doi copii
copiii se joacă

un cobai
doi cobai
cobaii sunt rozătoare
În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea articolului hotărât -i la forma nearticulată. Substantivele care au doi i la plural (copii, ulii, vizitii) capătă încă unul în forma articulată (copiii, uliii, vizitiii), iar substantivele care au un singur i la plural (oameni, cobai) vor avea doi i în forma articulată (oamenii, cobaii).
cea mai bine plătită doctoriță cel mai bine plătită doctoriță Formarea superlativului cu expresia cel mai se referă, în acest caz, la adverbul bine, nu la adjectivul plătită. Doctorița nu este cea mai plătită, ci cea plătită cel mai bine. Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu cel pus la masculin.

Se vede mai ușor forma corectă inversând topica: Doctorița cel mai bine plătită, nu Doctorița *cea mai bine plătită.
îmi place de cineva îmi place cineva Cineva este subiect gramatical (cineva îmi place), deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția de.
preț scump preț mare Un produs este scump atunci când prețul său este mare. Preț scump este o struțo-cămilă.
sticlă de un kilogram sticlă de un litru Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci sticlă de un kilogram este restrictiv sau impropriu, sintagma fiind valabilă doar în cazul unor anumite lichide cu densitatea apropiată de 1kg / litru – apă, bere etc.
ora una
ora doi
ora doisprezece
ora douăzeci și una
ora douăzeci și doi
ora unu
ora două
ora douăsprezece
ora douăzeci și unu
ora douăzeci și două
Ora unu/douăzeci și unu, deci numerale masculine pe lângă un substantiv feminin, constituie excepții, explicabile prin faptul că moștenesc forma inițială a felului cum era exprimat timpul, un ceas după miezul zilei/nopții, mai pe scurt, ceasul unu, iar prin rostire prescurtată, unu (e ceasul unu sau, simplu, e unu). Apoi, forma de masculin, deja impusă, s-a păstrat și pe lângă femininul oră: ora unu. În schimb, în cazurile ora două/douăsprezece/douăzeci și două, s-a impus forma de feminin, care este și cea de neutru plural: două ceasuri după miezul zilei/nopții, de unde ceasurile sau ceasul două, apoi ora două etc. Este de neînțeles cum cineva poate rosti ora doisprezece, atâta timp cât nu va spune niciodată ora doi!
Am luat un pix de la ei și i l-am dat înapoi. Am luat un pix de la ei și li l-am dat înapoi.
Am luat un pix de la ei și l-am dat înapoi (lor).
Strict vorbind, deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este ...li l-am dat.... Totuși, aceasta este una din situațiile când ambele construcții sunt de evitat. Un motiv este eufonia. Apoi, dacă ar fi vorba de un obiect feminin, construcția s-ar schimba: am luat o minge de la ei și le-am dat-o înapoi.
... datorită publicului și a încurajărilor acestuia... ... datorită publicului și încurajărilor acestuia... După datorită se folosește dativul. Articolul posesiv a (al, ai, ale) este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
Era crispat și zâmbea fortuit. Multe din marile descoperiri au fost făcute fortuit. Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „forțat”.
cartea anului acesta cartea anului acestuia Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
condițiile cele mai optime
o listă foarte completă
condițiile optime
o listă completă
Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ultrasensibil, splendid, perfect nu formează grade de comparație.
De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim etc.
Din cauza la vremea urâtă, n-am mai mers la munte. Din cauza vremii urâte, n-am mai mers la munte. Din cauza este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genitiv.
Le-am mulțumim la cei care m-au ajutat.
I-am mulțumit la unu dintre cei care m-au ajutat.
Le-am mulțumit celor care m-au ajutat.
I-am mulțumit unuia dintre cei care m-au ajutat.
Le-am mulțumit la trei dintre cei care m-au ajutat.
Le-am mulțumit la asemenea/astfel de oameni pentru ajutorul dat.
Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni sunt complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea „cui i-am mulțumit?” (celor etc.), nu la întrebarea „la cine i-am mulțumit?” (la cei etc.). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ (celui etc.). Varianta la cei nu este propriu-zis o greșeală, ci mai curând un stil de vorbire neîngrijită sau o formă populară.
Limba literară acceptă construcția cu prepoziția la numai când complementul indirect este exprimat printr-un numeral invariabil (de exemplu trei) sau are ca determinant un adjectiv invariabil (de exemplu asemenea, astfel).
abrogarea legii adoptată acum un an abrogarea legii adoptate acum un an Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului a adopta, în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. Aici legii este în cazul genitiv, deci și adoptate trebuie pus în cazul genitiv.
Ouălele sunt proaspete.
Încondeierea ouălelor este o tradiție frumoasă.
Ouăle sunt proaspete.
Încondeierea ouălor este o tradiție frumoasă.
Pentru a articula cu articolul hotărât pluralul substantivului ou, se adaugă articolul feminin –le la forma de nominativ plural: femei-femeile; cărți-cărțile; ouă-ouăle.. Vezi și definiția cu paradigma expandată.
Solicitatorul întrunește un summum de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat. Solicitatorul întrunește o sumă de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.
Scriitorul a ajuns la un summum al calităților artistice greu de depășit.
Summum are sensul de gradul cel mai înalt, punct maxim. Folosirea lui cu sensul de sumă, sumedenie este greșită.
Doamna Ionescu este un filolog / politician / doctor / președinte / artist / profesor / muzician / sculptor renumit. Doamna Ionescu este o filologă / politiciană / doctoriță / președintă / artistă / profesoară / muziciană / sculptoriță renumită. Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în limba română.
un medicament pentru ameliorarea durerii un medicament pentru atenuarea durerii Ameliorare înseamnă îmbunătățire, or durerea nu poate fi îmbunătățită. E corect, însă, ameliorarea stării de sănătate.
rata de promovabilitate la bac... rata de promovare la bac...
rata promovabilității la bac...
Rata de promovabilitate s-ar interpreta ca „procentul de însușire de a fi promovat”, ceea ce nu e normal ca exprimare. Dar, promovabilitate înseamnă și „acțiunea, starea de a promova”, ceea ce face posibilă a doua formă de construcție corectă.

Forme verbale

Greșit Corect Explicații
eu crez
tu crezi
el crează
creerea/creearea/creiarea lumii
eu creez
tu creezi
el creează
crearea lumii
Verbul a crea, deși aparent se termină în -ea, nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este -a, iar rădăcina este cre-. Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe a lucra, înlocuind lucr- cu cre-: eu lucr-ez/cre-ez; tu lucr-ezi/cre-ezi; el lucr-ează/cre-ează etc. Formele crezi sau crez, crează aparțin verbului a crede: prima este pers. a II-a sing., indicativ prezent, iar celelalte două, forme populare ale aceluiași verb: eu crez, el/ea/ei/ele să crează.
eu creiez
eu agreiez
eu întemeez
eu încleez
eu creez
eu agreez
eu întemeiez
eu încleiez
Numai dacă infinitivul verbului se termină în -ia (a întemeia, a încleia), atunci litera -i- apare și în formele conjugate: eu întemeiez/încleiez..., eu întemeiam/încleiam..., eu întemeiai/încleiai..., eu am întemeiat/încleiat..., întemeind/încleind.
mi-ar place mi-ar plăcea Infinitivul verbului este a plăcea, iar condițional-optativul se formează cu verbul auxiliar a avea (în acest caz, ar) și cu infinitivul.
Fi cuminte!
fi punctual.
Să nu fi trist.
Nu fii fraier!
fii știut ce pierd, n-aș fii lipsit.
fii mândru dacă aș lua un premiu.
Promit că voi fii punctual.
Fii cuminte!
fii punctual.
Să nu fii trist.
Nu fi fraier!
fi știut ce pierd, n-aș fi lipsit.
fi mândru dacă aș lua un premiu.
Promit că voi fi punctual.
Se folosește fii doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) și la conjunctiv afirmativ sau negativ (să fii punctual / să nu fii trist). În toate celelalte situații, se folosește fi.

venii și eu cu voi.
Cât am putut dormii!
veni și eu cu voi.
Cât am putut dormi!
În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv. Formele eu venii, eu dormii sunt valabile pentru perfectul simplu.
Nu asta. Nu face asta. Imperativul negativ, pers. a II-a sing., se formează cu infinitivul verbului: nu mânca, nu vorbi, nu pleca. Deci, nu face.
nu se merită să aștepți
nu se există așa ceva
nu merită să aștepți
nu există așa ceva
Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui a merita și a exista au apărut, probabil, prin contaminare cu construcțiile similare de tipul nu se obișnuiește, nu se justifică, nu se face/cade, dar ele nu au nicio justificare.
Când am venit la tine, tu plecasei deja. Când am venit la tine, tu plecaseși deja. Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, pers. a II-a sing., se construiește cu terminația -seși, nu –sei (valabilă pentru pers. I sing.): plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.
A fost investit în funcția de ...
A învestit mult în afacere.
A fost învestit în funcția de ...
A investit mult în afacere.
Deși au o etimologie comună, verbele a investi („a cheltui/plasa bani într-un anumit scop, într-o anumită afacere”) și a învesti („a acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție”) au evoluat diferit ca sens, de unde, probabil, nevoia de a le diferenția și formal, prin adoptarea formei învesti.
cere-ți voie înainte să plecați.
Nu trage-ți!
Cereți drepturile tale.
Trageți pătura (pe tine).
cereți voie înainte să plecați.
Nu trageți!
Cere-ți drepturile tale.
Trage-ți pătura (pe tine).
Când -ți apare ca desinență pentru indicarea pers. a II-a plural a verbelor, se scrie, desigur, lipit de verb: voi cereți, voi trageți. Dar se scrie despărțit prin cratimă de un verb la imperativ, când -ți este forma prescurtată a pronumelui îți, forma de dativ a lui tu, care în astfel de construcții are rol de pronume posesiv, înlocuind sau doar întărind pronumele posesiv propriu-zis: cere-ți drepturile = cere drepturile tale; trage-ți pătura = trage pătura (ta) pe corpul tău; pune-ți pălăria pe cap = pune pălăria (ta) pe capul tău.
eu crap (de râs, de ciudă).
tu crapi (de râs, de ciudă).
el se înșeală
vrea să (te) înșale
el/ea se așează
aibe parte
eu crăp (de râs, de ciudă).
tu crăpi (de râs, de ciudă).
el se înșală
vrea să (te) înșele
el/ea se așază
aibă parte
Formele corecte sunt stabilite de comisiile Academiei Române abilitate să instituie normele ortografice. Forma înșale există doar pentru sensul învechit „a pune șaua pe...” (astăzi verbul folosit pentru aceasta nu mai este a înșela, ci a înșeua).
De ce te râzi? De ce râzi? A râde este verb intranzitiv, nu reflexiv.
a avansa înainte a avansa A avansa înseamnă a înainta.
De-te la o parte
Dădeți-vă jos.
Dă-te la o parte.
Dați-vă jos.
De, dădeți, ca forme de imperativ ale verbului a se da, sunt variante învechite, populare, incorecte.
Ce-s cu cărțile astea pe masă?
Ce sunt cu cărțile astea pe masă?
Ce-i cu cărțile astea pe masă?
Ce este cu cărțile astea pe masă?
Folosirea verbului -i (formă abreviată și modificată a lui este/e) la plural nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe cărți, deoarece este vorba de o formă impersonală, fixă: ce-i cu cărțile astea/cartea asta sau pantoful ăsta/pantofii ăștia pe masă? Ce-i cu tine?
mă risc să dau un pronostic...
te riști să-l înfrunți pe șef?
risc să dau un pronostic...
riști să-l înfrunți pe șef?
Chiar dacă unele dicționare menționează că a risca este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.

Folosirea corectă a unor adverbe și prepoziții. Alte devieri ortografice. Expresii

Greșit Corect Explicații
Eu am decât trei picioare.
Mai lipsește decât Mihai.
Am decât 10000 lei.
Eu am numai trei picioare.
Mai lipsește doar Mihai.
Nu am decât 10000 lei.
Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc numai sau doar, iar în construcții negative se folosește decât.
Ne-am văzut doar odată în ultimul an.
A fost o dată ca niciodată...
O dată cu Ana, a venit și Barbu.
Era vesel și o dată s-a întristat.
Ne-am văzut doar o dată în ultimul an.
A fost odată ca niciodată... (cândva)
Odată cu Ana, a venit și Barbu. (concomitent)
Era vesel și odată s-a întristat. (deodată)
O dată este o construcție formată din numeralul o (una) și substantivul dată („caz, ocazie, situație în care se petrece ceva”) și indică o enumerare (o dată, de două ori). Odată este adverb, având mai mult sensuri: „cândva”, „concomitent”. Vezi și definițiile pentru dată, odată.
Numai știu ce să cred.
Nu mai tu știi ce s-a întâmplat.
Nu mai știu ce să cred.
Numai tu știi ce s-a întâmplat.
Se face confuzie între două situații foarte diferite, între cuvântul numai și un grupaj relativ aleatoriu, ocazional, nu mai. Numai este un adverb cu funcție de delimitare, cu același sens ca doar: numai/doar el a fost invitat (nu și alții); voi sta numai/doar o oră (nu mai multe). În sintagma nu mai, cele două componente își păstrează autonomia, nu fiind o simplă negație, iar mai, un element de cu totul altă natură, care, aici, indică încetarea acțiunii exprimate de verb: mai știu = încă știu, continui să știu; nu mai știu = am încetat (deja) să știu. Deci, față de simpla negație nu știu, mai aduce precizarea, nuanțarea că înainte am știut.
Plouă în continuu.
România este încontinuu progres.
Plouă încontinuu (incontinuu).
România este în continuu progres.
Încontinuu/incontinuu este adverb (echivalent cu mereu, întruna, neîntrerupt), ușor de recunoscut, deoarece determină un verb. Construcția în continuu apare atunci când continuu e adjectiv, deci determină un substantiv. Funcția de adjectiv este confirmată și de caracterul flexibil al cuvântului – în continuu progres; în continuă dezvoltare –, dar și de mobilitatea sintactică: în continuu progres/în progres continuu.
ascultă muzică la maxim/minim
maxim de profit cu un minimum efort
ascultă muzică (dată/emisă) la maximum/minimum
maximum de profit cu un minim efort
La maximum/minimum sunt locuțiuni adverbiale, compuse din prepoziția la plus substantivele maximum/minimum, și determină verbe: s-a enervat la maximum; a redus la minimum cheltuielile. Ca substantive, ele pot apărea și în alte contexte – în maximum 30 de minute...; este necesar un minimum de efort... Ca adjective, aceste cuvinte au formele maxim/minim și determină diferite substantive, putând suferi și modificări flexionare: valoare maximă, eforturi minime.
cartea după noptieră cartea de pe noptieră Deși marcat ca impropriu, sensul de pe al prepoziției după este recunoscut de DEX ca fiind acceptabil, ceea ce ni se pare o eroare (vezi după, sensul I.5). După cu sensul de pe este un regionalism nerecomandabil.
Până număr la trei să plecați de-aici! Până număr până la trei să plecați de-aici! Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil prezența primului până determină ezitarea de a-l repeta, dar este necesar și cel de-al doilea.
eu/ei/ele sînt/sânt eu/ei/ele sunt Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia sînt la ortografia sunt (ca și a revenirii la folosirea lui â), dar normele curente impun forma sunt. Forma sânt este greșită oricum!
ânger
a hotărâ
reântregire
hotărît
hotărînd
înger
a hotărî
reîntregire
hotărât
hotărând
La începutul și la sfârșitul cuvintelor se folosește numai î, ca și în cuvintele formate cu prefix, dacă î este prima literă din rădăcină (reînnoire, neîntors). Deci, participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: coborât-coborând etc.
intreprinde, intreprindere, intreprinzător... întreprinde, întreprindere, întreprinzător... Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu î, nu cu i.
a înpodobi
a înproșca
a se înbuiba
a înbiba
a împodobi
a împroșca
a se îmbuiba
a îmbiba
Înainte de -b- sau -p-, în cuvintele românești, apare consoana -m-, nu -n.- Fac excepție cuvintele compuse (sânpetru, nonprofit) și cuvintele adoptate în română în forma originală (hornpipe, Istanbul).
anti-drog
ne-respectuos
răs-poimâine
antidrog
nerespectuos
răspoimâine
În general, în limba română prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă. Numai în cazul derivărilor ocazionale, neconsacrate de dicționare, se despart prin cratimă: anti-prezidențial, anti-Ionescu, anti-orice etc.
Liniște! Să nu se audă musca! Liniște! Să se audă musca!
Liniște! Să nu se audă nici musca!
În primul caz, se cere să fie atât de liniște, încât să se audă bâzâitul unei muște; în al doilea, cererea e și mai categorică, să fie atât de liniște, încât să nu se audă absolut nici un zgomot.
a da sfoară în țară a da sfară/șfară în țară Confuzie ușor de înțeles între sfară/șfară („fum”) și sfoară, cu atât mai mult cu cât primul aproape a ieșit din uz. Expresia are la bază un vechi procedeu de comunicare la distanță, prin aprinderea unor focuri, mai precis, inițial, a da sfară în țară însemna a semnala ceva cu ajutorul fumului, de la un post de strajă, la altul. De aici, evoluția la a răspândi o veste, sensul actual.
câine sur la vânătoare câine surd la vânătoare Expresia are sensul: „ineficient, inutil, inadecvat, nepotrivit, nelalocul lui”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...
Sursa: http://dexonline.ro

Incoterms

INCOTERMS este un acronim pentru INternational COmmercial TERMS, ceea ce înseamnă Termeni de Comerț Internațional.
În orice contract de vânzare se pune problema stabilirii modalităților de livrare, a transferului riscurilor și a repartizării între vânzător și cumpărător a cheltuielilor aferente transportului mărfurilor (cheltuieli privind asigurarea mărfii, contravaloarea transportului).
Este anevoioasă rezolvarea acestor formalități de fiecare dată prin inserarea în contract a clauzelor detaliate cuprinzând reglementarea tuturor acestor aspecte. De aceea practica a imaginat o metodă de a scurta drumul până la încheierea contractului, recurgând la termeni comerciali ce condensează într-o formă cat mai simplificată posibil, situațiile cele mai uzuale.
Free On Board (FOB)
De exemplu, stipulând simplu într-un contract că marfa urmează a fi vândută „FOB Hamburg”, părțile au vrut să spună că:
  • vânzătorul trebuie să încarce și să expedieze marfa până în portul Hamburg
  • să suporte cheltuielile de încărcare
  • să expedieze marfa folosind transportul maritim
  • să suporte riscurile până în momentul îmbarcării
În timp ce cumpărătorului îi incumbă următoarele obligații:
  • să plătească cheltuielile de navlosire
  • să suporte riscurile din momentul îmbarcării mărfii
Uzanțele comerciale au fost la origine, proprii vânzărilor maritime, iar înțelesul lor era diferit în funcție de loc, de port (maritim sau fluvial), sau de țară. Acest fapt crea dificultăți în ceea ce privește cunoașterea lor de către părți, care nu știau exact întinderea obligațiilor lor, deoarece uzanțele cunoșteau accepțiuni variate în funcție de portul în care se aplicau. De exemplu, o vânzare FOB implică într-un port obligația vânzătorului de a încărca marfa la bordul navei, în timp ce într-un alt port, se impunea numai să aducă marfa la chei, lângă navă. Ori aceste diferențe erau stânjenitoare și erau surse de neînțelegeri între părți, fiind extrem de dificil de stabilit care a fost intenția inițială a părților.
Pentru a înlătura aceste inconveniente Camera Internațională de Comerț de la Paris, începând cu anul 1920 a avut inițiativa şi a întreprins codificarea termenilor comerciali cei mai uzuali.
Incoterms conțin un preambul în care se arată că prevederile acestor reguli nu se impun voinței parților ( nu au deci caracter obligatoriu), partenerii având libertatea să insereze în cuprinsul contractului alte dispoziții speciale. Cele doua părți se pot referi la Incoterms ca bază a contractului lor, dar pot prevedea anumite modificări sau adăugiri în funcție de natura mărfurilor care fac obiectul contractului. Aplicarea Incoterms fiind facultativă, aceasta este dependentă de voința părților.
Adoptarea condițiilor de livrare reglementate prin aceste uzanțe nu comportă alte formalități şi precizări decât simpla înscriere în contractul de vânzare internațională a clauzei alese, urmată de indicarea denumirii prescurtate a regulii:
  • Incoterms 2000

  • Grupa E – Vânzătorul pune marfa în propriile depozite la dispoziția cumpărătorului:
  • EXW – Ex Works – Franco fabrică (Presupune obligații minime pentru vânzător, care trebuie să pună marfa la dispoziția cumpărătorului la sediul său fără a răspunde de încărcarea mărfii în mijlocul de transport al cumpărătorului. Cumpărătorul suportă toate riscurile pe care le comportă preluarea mărfii și transportarea acestora la destinație).
  • Grupa F – Transportul principal nu este plătit de către vânzător, care remite marfa unui transportator desemnat:
  • FCA – Free Carrier – Franco transportator – marfa, după ce a fost vândută, este predată de exportator primului cărăuș, numit de cumpărător, la locul convenit. Indicat este să se stipuleze în contract obligația vânzătorului de a încărca și stivui marfa în containere în mijlocul de transport pe cheltuiala sa, rămânând în sarcina cumpărătorului cheltuielile cu transportul și de descărcare.
  • FAS – Free Along Ship – Franco de-a lungul vasului – se poate utiliza numai în cazul transporturilor maritime și fluviale, cumpărătorul angajează nava, iar vânzătorul aduce marfa în port și o plasează pe chei de-a lungul navei.
  • FOB – Free on Board – Franco la bord – transferul de la vânzător la cumpărător al mărfii, cheltuielilor, formalităților și riscului se face în momentul când marfa a trecut balustrada (copastia) vasului. (Vânzătorul trebuie să livreze mărfurile unui anumit transportator cu care cumpărătorul are încheiat un contract de transport. Din momentul livrării mărfii, cumpărătorul suportă toate riscurile).
  • Grupa C – Transportul principal este plătit de către vânzător, care suportă cheltuielile, dar nu și riscurile pe timpul transportului.
  • CFR – Cost and Freight – Cost și navlu – vânzătorul angajează nava, o încarcă și o duce în portul de destinație convenit.
  • CIF – Cost, Insurance, and Freigt – Cost, asigurare și navlu – pe lângă CFR, vânzătorul are obligația să procure pentru cumpărător, pe contul acestuia din urma, un contract de asigurare împotriva riscurilor maritime de avariere sau de pierdere a mărfii în timpul transportului.
  • CPT – Carriage paid to – Transport plătit până la – vânzătorul plătește transportul până la destinație. Condiția poate fi utilizată pentru toate felurile de transport.
  • CIP – Carriage and Insurance paid to – Transport și asigurare plătite până la – pe lângă CPT vânzătorul asigură marfa, în numele și pe contul cumpărătorului, contra riscurilor minime de avariere și pierdere.
  • Grupa D – Vânzătorul suportă toate cheltuielile și riscurile pentru livrarea mărfii la locul de destinație convenit.
  • DAF – Delivered at Frontier – Franco frontieră – vânzătorul pune marfa la dispoziția cumpărătorului la frontiera convenită și îndeplinește formalitățile de vămuire la import.
  • DES – Delivered ex Ship – Franco navă nedescărcat (numai pe căi navigabile) – vânzătorul suportă cheltuielile și riscurile aducerii mărfii în portul de destinație, punând-o la dispoziția cumpărătorului la bordul navei, nevămuită pentru import.
  • DEQ – Delivered ex Quay – Franco Chei (numai pe căi navigabile)- pe lângă DES, vânzătorul plătește vama în ţara cumpărătorului.
  • DDU – Delivered Duty Unpaid – Franco destinație nevămuit – vânzătorul nu plătește vama și celelalte taxe din tara cumpărătorului.
  • DDP - Delivered Duty Paid – Franco destinație vămuit – vânzătorul plătește toate taxele și riscurile care intervin, ducând marfa la destinație (maxim de obligații care-i revin vânzătorului).

    Noutăți aduse de INCOTERMS 2000

  • FCA – modificările privind obligațiile de încărcare și de descărcare: apare ca o obligație de specificare a unui loc. Anterior, specificarea unui loc nu era o obligație, ci doar o obișnuință.
  • EXW – Termenul nu trebuie utilizat atunci când cumpărătorul nu poate efectua direct sau indirect formalitățile la export. În asemenea cazuri trebuie utilizat termenul FCA sub rezerva că vânzătorul acceptă să încarce marfa pe cheltuielile și riscul său.
  • FAS – Termenul FAS impune vânzătorului obligația de suporta cheltuielile de export. Este vorba de o soluție total diferită faţă de versiunile anterioare când acestea reveneau cumpărătorului. Termenul FAS este utilizat exclusiv pentru transportul pe mare sau pe căi navigabile interioare.
  • FOB – Dacă părțile nu înțeleg că marfa este livrată la momentul în care trece peste balustrada vasului, termenul FCA trebuie utilizat.

Free books on translation

The digital age and globalisation have together changed the European business environment for good. As companies and their employees deal with different languages and cultures on a daily basis, multilingualism can no longer be considered just as an asset or a competitive advantage, but rather as a fact of life. Thus, multilingualism has become a global issue as well as a transversal issue within organisations, since digital communication is erasing national and linguistic boundaries. Faced with this multilingual reality, companies have adopted a number of innovative business practices described in the case studies carried out in European companies. These include intercomprehension (the parallel use of different languages which have similar structures and vocabularies), collaborative interpretation and use of language technology tools, such as machine translation. However, social networks and collaborative methods have led to increasingly complex and technical content. Human resources will always be needed to validate translations, both the machine generated and the human variety. As well as case studies and analysis, this study on multilingual business practices contains a set of recommendations to enhance multilingualism in business. These include the development of multilingual business strategies, the establishment of a European Observatory of Multilingual Business Practices, a quality label for multilingual European company websites translated into more than four languages, and support for the European Company Statute
Quantifying quality costs and the cost of poor quality in translation: Quality efforts and the consequences of poor quality in the European Commission’s Directorate-General for Translation. Luxemburg, European Commission,. http://www.poliglotti4.eu/docs/Publis/quality_cost_en.pdf

The present study makes the case that quality efforts in translation are indispensable and worth paying for, as these costs actually save money in the long run. It aims to provide a methodology for calculating: 1. The quality-related costs, i.e. quality investment, which in addition to quality control measures in the translation activity includes recruitment, training, IT and translation tools, terminology, etc. 2. The costs of poor quality, i.e. the costs of corrigenda, poorly written originals, IT problems, poor quality of external translations, as well as the costs, financial or otherwise, for the Commission, the EU and society in general. The first part will put the concepts of “quality”, “quality costs” and the “cost of poor quality” in a theoretical framework. After that, the study will provide an overview of DGT’s activities that have an impact on the quality of its translations, and indicate how the costs and benefits of DGT’s quality efforts and the costs of poor quality for DGT can be quantified (chapter 4). Chapter 5 will look into the consequences of poor quality outside DGT, i.e. for the Commission and EU companies and citizens, followed by the conclusions in chapter 6
(1997). BBT Book Production Series. Volume 2: Readings in General Translation Theory. Saddle River, NJ, Prentice Hall. http://www.bbt.se/Manuals/Readings%20in%20General%20Translation%20Theory%20(EN).pdf

The present volume of the BBT Book Production Series is a collection that gives the BBT translator some basic theoretical understanding about the nature of translation, provides him with knowledge about principal approaches to translation, and broadens the range of his information of language. In selecting the articles, we have asked ourselves: (1) How useful will they be for the BBT translator’s immediate work, and (2) Will a layman translator be able to understand them? Thus we have rejected some major works that are considered to have played a great role in the development of linguistic thought. Instead we have included quite a few papers about Bible translation, considering their greater relevance to BBT translator’s needs
(2004). Guía de oportunidades profesionales para traductores e intérpretes en organizaciones internacionales. Madrid, Ministerio de Asuntos Exteriores y de Cooperación. http://www.maec.es/es/MenuPpal/Oportunidades/Informacion/GOPparaTraductoreseInterpretes/Documents/c840fc2b84a94035bb9731ab8f1567a3guiatradfinal.pdf

El incremento de la presencia de españoles y la difusión del idioma español en las instituciones y organizaciones internacionales constituye uno de los objetivos estratégicos de la política exterior y multilateral de España. Para atender a dicho objetivo, el Ministerio de Asuntos Exteriores y de Cooperación está impulsando una política sistemática de promoción de la presencia de españoles en organizaciones internacionales que implica el desarrollo de diferentes programas y acciones en los ámbitos de la información, la formación y el desarrollo normativo. Para ello, este Ministerio ha creado la Unidad de Funcionarios Internacionales, nombrando a su frente a un Embajador en Misión Especial. Su finalidad consiste en desarrollar, con vocación esencial de servicio público hacia la ciudadanía, diferentes iniciativas en dichos ámbitos. La Guía ofrece una información completa sobre las oportunidades profesionales para traductores e intérpretes en aquellas instituciones y organizaciones internacionales que tienen el español como lengua oficial, así como sobre los diferentes apoyos a la traducción ofrecidos por las organizaciones internacionales. Con ella se pretende dar a conocer las oportunidades profesionales en el ámbito de la traducción e interpretación tanto entre los expertos e interesados como entre universidades, colegios profesionales, y otras entidades relevantes de la sociedad española.
(2006). Interpretation Guidelines, National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES). http://www.cdc.gov/nchs/data/nhanes/nhanes_07_08/Interpretation_Guidelines.pdf

The diversity of the United States population continues to increase. According to NHANES data collected during 1999-2004, nearly 16 percent of sample persons (SPs) spoke a language other than English. Of these, approximately 96 percent spoke Spanish and the remaining 4 percent spoke an array of other non-English languages. The major difference between the two terms is that an interpreter relays a message orally, whereas a translator works with the written word. Consequently interpreters and translators develop different skill sets. Interpreters must have the capacity to work “on the spot” and convey spoken words from one language to another, in both directions. In contrast, translators require strong writing abilities and will typically convert written text from a second language into their native language, in one direction.
(2008). Developing Quality Cost Effective Interpreting & Translating Services For Government Service Providers In Ireland. Ireland, Government Service Providers In Ireland. http://www.nccri.ie/pdf/Interpreting%20and%20Translating%20Services.pdf

Over the past few years, the NCCRI has been involved in working with Government bodies to improve services to members of minority ethnic groups. This work has ranged from involvement in drafting the National Action Plan Against Racism (2005–2008) (NPAR) and in contributing to intercultural strategies arising from commitments in the NPAR, such as the Health Services Executive’s National Intercultural Health Strategy 2007–2012; to managing cross-border research on improving services to minority ethnic groups in Ireland, Scotland and Northern Ireland.1 Throughout this work, a recurring theme has been the need for  professional, accurate, high quality interpreting and translating services for people with low proficiency in English; this was confirmed in the NCCRI Advocacy Paper2 Interpreting, Translation and Public Bodies in Ireland: The Need for Policy and Training in 2007
(2009). Congreso Mundial de Traducción Especializada. La Habana, Unión Latina. http://dtil.unilat.org/cmte2008/actas/Actas%20CMTE.pdf

El Congreso Mundial de Traducción Especializada fue celebrado en el año 2008, que fuera proclamado por las Naciones Unidas Año Internacional de los Idiomas. En ese contexto, con el propósito de destacar la importancia del traductor como uno de los factores primordiales en la preservación de la diversidad lingüística, el Congreso congregó a diversos especialistas que trataron múltiples aspectos de la profesión del traductor bajo el gran lema “Lenguas y diálogo intercultural en un mundo en globalización”. Contó con cerca de 300 participantes, en su mayoría traductores, provenientes de los cinco continentes que pudieron expresarse en los cinco idiomas oficiales del Congreso: español, francés, inglés, portugués y ruso. Así, se ofrecieron durante este encuentro una variedad de comunicaciones que estudiaron, desde un punto de vista más político que científico, diferentes facetas de la traducción a escala internacional. Los grandes temas en los que se clasificaron las ponencias fueron: • La traducción en organismos internacionales y en las patentes y normas • Traducción automatizada • Herramientas lingüísticas y recursos en línea • Corpus lingüísticos y estudios de caso • La profesión del traductor: especialización, formación y sinergias • “La traducción es muy cara y lenta” o mentiras del monolingüismo
(2009). La traduction à la Commission: 1958-2010. Luxemburg, European Commission. http://ec.europa.eu/dgs/translation/publications/studies/translation_european_commission_fr.pdf

Some evidence why translation was crucial to the building of Europe ­ and how our translators help to make the European Union accessible to all.
(2009). Programme for quality management in translation. Luxemburg, European Commission. http://ec.europa.eu/dgs/translation/publications/studies/quality_management_translation_en.pdf

Overview of measures taken by the European Commission’s translation service to ensure sustained quality management in translation.
(2009). Web translation as a genre Luxemburg, European Commission. http://bookshop.europa.eu/en/web-translation-as-a-genre-pbHC8009160/downloads/HC-80-09-160-EN-N/HC8009160ENN_002.pdf?FileName=HC8009160ENN_002.pdf&SKU=HC8009160ENN_PDF&CatalogueNumber=HC-80-09-160-EN-N

Why is translating for the web fundamentally different from translating legal texts? This study sheds some light on the work translators do for EUROPA ­ the EU’s multilingual website.
(2010). Étude portant sur la contribution de la traduction à la société multilingue dans l’Union européenne Luxemburg, European Commission. http://www.lt-innovate.eu/system/files/documents/1348-Contribution%20de%20la%20traduction%20%C3%A0%20la%20soci%C3%A9t%C3%A9%20multilingue%20dans%20l%E2%80%99Union%20europ%C3%A9enne%202010.pdf

Economic, cultural, legal and political dimensions of translation in the EU, and different countries’ perceptions of translation. Translation (transposing a text from one language into another) unquestionably plays a major role in today’s world (daily life, information, interaction, cultural and economic activities, etc.) – and that role is growing with globalization and the consequent proliferation of interactions in which the partners speak different languages. In an ordinary day, a European citizen may drink coffee imported from Peru, on which the label has been translated, read an article in a newspaper translated by a news agency, check his or her emails on a localized interface installed on a computer with a localized operating system, read a translated Finnish novel in the bus or tube, operate a machine tool at work, of which the manual is translated, use an automatic translation website to obtain up-to-date news on events in Iceland, go home to watch a TV series with subtitles, and so on.
(2010). Study on the size of the language industry in the EU. Luxemburg, European Commission. http://bookshop.europa.eu/en/study-on-the-size-of-the-language-industry-in-the-eu-pbHC8009985/downloads/HC-80-09-985-EN-N/HC8009985ENN_002.pdf?FileName=HC8009985ENN_002.pdf&SKU=HC8009985ENN_PDF&CatalogueNumber=HC-80-09-985-EN-N

A study on the rapid growth of the language industry, covering translation, interpreting, software localisation, website globalisation, language technology and related fields. Includes country factsheets.
(2011). Libro Blanco de la traducción y la interpretación institucional : conocer para reconocer. Madrid, Ministerio de Asuntos Exteriores. http://ec.europa.eu/spain/pdf/libro_blanco_traduccion_es.pdf

La idea de elaborar un Libro Blanco sobre la situación de traductores e intérpretes en la Administración española se lanzó en la II Jornada de Traducción y Terminología Institucional, celebrada en la primavera de 2009. El objetivo era realizar una radiografía lo más amplia posible de las condiciones en las que trabajan estos profesionales y, en función de unos resultados que ya preveíamos poco halagüeños, formular las pertinentes propuestas para una reforma que sigue siendo acuciante en el sector que nos ocupa. Con este fin y a título particular, aunque con el apoyo de la Comisión Europea y del Ministerio de Asuntos Exteriores y de Cooperación, los integrantes de la Red de Intérpretes y Traductores de las Administraciones Públicas (RITAP) hemos trabajado para obtener la instantánea más precisa posible de esa figura un poco borrosa que es la del traductor o el intérprete que trabaja en los servicios administrativos. Esa imagen está adquiriendo caracteres más nítidos en los últimos tiempos, gracias a la aparición de reportajes periodísticos o de noticias ­ no siempre lisonjeras­ que se refieren a nuestra profesión. Sin embargo, lo cierto es que buena parte de la actividad de los organismos públicos, incluso la defensa de algunos derechos fundamentales de las personas, sería muy difícil ­o directamente imposible­ sin la labor de profesionales de la traducción/interpretación y que ello no siempre se ve recompensado por las condiciones de trabajo que la Administración les ofrece. Es preciso decirlo en voz bien alta: aunque existen excepciones, las condiciones en las que se desarrolla el trabajo de los traductores e intérpretes en nuestro sector público distan mucho de ser las adecuadas. El presente Libro Blanco ha sido elaborado por los integrantes de la Red de Intérpretes y Traductores de la Administración Pública (RITAP): Elhassane Benhaddou Handi, Maite Fernández, Catalina Fiol, Ramón Garrido Nombela, Luis González, Alfonso Mantecón Sancho, M.ª Dolores Ortigosa Lorenzo, Sonsoles Plaza Blázquez, Bárbara Navaza, Leandro Valencia Alonso
(2011). Lingua Franca: Chimera or Reality? . Luxemburg, European Commission. http://cordis.europa.eu/fp7/ict/language-technologies/docs/lingua-franca-en.pdf

The intensification of exchanges in our globalised world has dramatically increased the need for a common language. More and more often this common language is English, considered by many to be today’s lingua franca and only secondarily the mother tongue of specific communities of speakers. The issue, however, is extremely controversial and raises as many questions as it tries to answer. English is not the first language to play this role, other languages have been used as lingue franche in the past and others may therefore acquire this status in the future. Moreover, the concept of lingua franca itself is often questioned. Before examining the status of English in order to see whether it can be considered a lingua franca or, more precisely, today’s lingua franca, the very concept of lingua franca needs to be defined more precisely. In addition, a review of other lingue franche can provide a clearer image of how they develop and disappear, as well as the needs they are supposed to meet, in relation to the present situation. Based on the definition, this study will focus on the lingua franca as a vehicular language which allows inter-comprehension among people speaking different mother tongues, as a neutral language or jargon of which nobody can claim ownership, but also as the mother tongue of one of the parties in the exchange. Based on this analysis, the second part of the study will be devoted to English to try and define more precisely its new status as a global language and to explore the implications of this new role
(2012). Crowdsourcing translation: Studies on translation and multilingualism. Luxembourg, European Commission. http://ec.europa.eu/dgs/translation/publications/studies/crowdsourcing_translation_en.pdf

The advent of the Internet  and its rash development in the past few decades have revolutionised our habits and patterns of behaviour. It offers huge opportunities for communication or access to information, but is often blamed for disrupting human relations. We all ­ and especially young people ­ spend more and more hours in front of the screen. An increasing number of tasks, which in the past involved direct human contacts, are now performed through a  machine ­ from carrying out banking transactions or buying plane  tickets, to playing interactive games with people living thousands of kilometres away, or even donating money for a worthy cause. However, new forms of communication are emerging thanks to the Web, notably the Web 2.0 ­ web applications that facilitate participatory information sharing, interaction and collaboration among users and creation of user-generated content, like social networks, blogs, and wikis. Among these applications, crowdsourcing deserves great attention. The term crowdsourcing was created at the end of the 1990s to indicate a new way of getting work done, by involving the ‘crowd’. It is constantly gaining ground and has by now penetrated a wide range of highly diversified areas. And yet, it remains for many an obscure concept. What does crowdsourcing exactly mean and what does it imply, notably in translation where it has lately become a hot topic?
(2012). Intercomprehension: Exploring its usefulness for DGT, the Commission and the EU, European Commission. http://bookshop.europa.eu/en/intercomprehension-pbHC3012594/?CatalogCategoryID=ffIKABstvy4AAAEj0JEY4e5L

Intercomprehension is a relatively new field in linguistic research, which has focused mainly on the usefulness of intercomprehension in language teaching. The present study aims at broadening this scope. The study does not pretend to be academic, but to describe how intercomprehension is used in organisations, companies and society at large, and look into how the European Commission could benefit from intercomprehension. Intercomprehension refers to a relationship between languages in which speakers of different but related languages can readily understand each other without intentional study or extraordinary effort. It is a form of communication in which each person uses his/her own language and understands that of the other(s). Intercomprehension is used in society, education and the business world. Since its precondition is the existence of more languages, the same as for translation, it seems logical to explore to what extent translation can benefit from intercomprehension. The study aims to examine the potential of intercomprehension for: society and the European citizens, multilingualism within the European institutions
(2012). Study on language and translation in international law and EU law : final report : prepared by the research team of P & V International, European Commission, Directorate-General for Translation http://ec.europa.eu/dgs/translation/publications/studies/language_translation_international_eu_law_en.pdf

The study on Language and Translation in International law and EU law explores the role of language and translation in the global environment with special regard to legal instruments. Divided into four thematic chapters and supported by two case studies, the study gives an overview of the language regime applied in international fora, presents the language-related aspects of the treaty-making powers of the EU, including the specific translation methods of treaties concluded by the EU and the impact of the terminology of international law on EU legislation, highlights the main regulatory instruments of international law on language rights and identifies the role and nature of linguistic rights, investigates the relationship between linguistic diversity and economic efficiency in view of the smooth functioning of the internal market and in a broader context, based on two case studies (one on labelling and the other on patents). The research was based on a thorough analysis of the relevant literature and of other publicly available documents, on replies received to previously prepared questionnaires and on personal interviews
Aas, A. (2004). The reception of Alice in Wonderland and Winnie-the-Pooh by Estonian children: issues of translation and translatability. Tartu University of Tartu Library. http://dspace.utlib.ee/dspace/bitstream/handle/10062/1154/Aas.pdf?sequence=5

The reception of Alice in Wonderland and Winnie-the-Pooh by Estonian children: issues of translation and translatability. DSpace/Manakin Repository
Bahameed, A. S. (2009). Think–Aloud Protocols: Translating Proverbs: Applying think-aloud protocols to hadhrami proverbs:  towards a descriptive model of the translation process London Sayyab Books. http://www.sayyab.org/template22/Think.pdf

Think–Aloud Protocols: Translating Proverbs is the first monograph published by Sayyab Books to meet the need for a specialist-publishing house. The aim is to enhance translation studies by providing the reader with high-quality books and monographs in the field of translation in general.
Baker, M. and K. Malmkjaer (2001). Routledge encyclopedia of translation studies. New York, Routledge. http://carynannerisly.wikispaces.com/file/view/Routledge+Encyclopedia+of+Translation+Studies.pdf

The Routledge Encyclopedia of Translation Studies has been the standard reference in the field since it first appeared in 1998. The second, extensively revised and extended edition brings this unique resource up to date and offers a thorough, critical and authoritative account of one of the fastest growing disciplines in the humanities.
Bassnett, S. (2002). Translation Studies. New York Routledge. http://api.ning.com/files/dr4uED1PkapL07icH9wXM5XA4W3rj3PqKPicAf1aWBuFIyMMli4EPgyoK*QYA9VqbTik1N9mvZK5xuMOpd-SFKM3THrMHPIO/TranslationStudies3rdEdBassnettSusanRoutledge.pdf

In the late 1970s a new academic discipline was born: Translation Studies. We could not read literature in translation, it was argued, without asking ourselves if linguistics and cultural phenomena really were ‘translatable’ and exploring in some depth the concept of ‘equivalence’. When Susan Bassnett’s Translation Studies appeared in the New Accents series, it quickly became the one introduction every student and interested reader had to own. Professor Bassnett tackles the crucial problems of translation and offers a history of translation theory, beginning with the ancient Romans and encompassing key twentieth-century work. She then explores specific problems of literary translation through a close, practical analysis of texts, and completes her book with extensive suggestion for further reading. Twenty years after publication, the field of translation studies continues to grow, but one thing has not changed: updated for the second time, Susan Bassnett’s Translation Studies remains essential reading
ar, A. (2011). EU Translation Tools : Information Guide Zagreb European Law Information Centre, Zagreb Law School. http://euinfo.pravo.hr/userfiles/file/EU%20TRANSLATION%20TOOLS%20-%20Dossier-110309.pdf

El objetivo de esta guía es proporcionar un acceso rápido a las principales fuentes de información de la UE relacionados con la traducción e interpretación en la UE, incluidas las herramientas de traducción en línea y ayudas. En cuanto a los tipos de fuentes cubiertas, la guía consta de varias categorías de documentos: fuentes principales (instituciones, organismos, organizaciones o portales de Internet en el campo de la política lingüística) – Herramientas de traducción y glosarios – Legislación UE y preparatoria, publicaciones, informes, estudios y documentos clave como artículos y libros
Chakhachiro, R. Translating Irony: An Interdisciplinary Approach With English and Arabic as a Case in Point. London Sayyab Books. http://www.uws.edu.au/__data/assets/pdf_file/0011/183476/Translating_Irony_-_An_Interdisciplinary_Approach_.pdf

The main  premise of this book is that the translation of irony is not amenable to conventional translation theories. Taking English and Arabic as a case in point, the way speakers of this pair of languages employ this pervasive tool to express their attitude reflects the linguistic and cultural distance between these languages, and adds a significant translation problem to the interpretive challenge.
Durán Muñoz, I. and G. Corpas Pastor (2011). El trabajo ontoterminográfico aplicado a la traducción de textos del turismo de aventura (español, inglés, alemán): fases de preparación, elaboración y edición. Málaga
Universidad de Málaga http://www.medtrad.org/panacea/IndiceGeneral/n33-Tribuna-Fort.pdf

Esta tesis doctoral aborda la necesidad de elaborar recursos terminológicos dirigidos a traductores para satisfacer sus necesidades concretas a la hora de realizar traducciones de textos especializados. En este sentido, ofrece un estudio de los diferentes recursos terminológicos disponibles en la actualidad y propone una metodología de trabajo basada en la ontoterminografía para elaborar dichos recursos. Así, en el capítulo I se lleva a cabo una revisión exhaustiva del estado de la cuestión en terminología y terminografía, concretamente en la terminografía basada en corpus y la terminografía basada en ontologías, y se analiza la influencia de las disciplinas lingüísticas afines: la Lingüística de Corpus, la Lingüística Computacional y la Lingüística Cognitiva. El capítulo II se centra en las competencias traductoras y en las necesidades documentales de los traductores a la hora de realizar traducciones de calidad y propone una metodología basada en la ontoterminografía para elaborar recursos terminológicos para traductores según los resultados de una encuesta ad hoc realizada para conocer las necesidades y expectativas de estos usuarios. Tras el establecimiento de la propuesta metodológica en el capítulo II, en los siguientes capítulos se presenta la aplicación de dicha metodología en un dominio específico: el turismo de aventura, y para unas lenguas de trabajo determinadas: español, inglés y alemán. En el último capítulo, además, se procede al diseño, implementación y evaluación de una aplicación informática integradora, flexible y novedosa (Trandix) a fin de satisfacer las necesidades de los traductores con respecto a la búsqueda y consulta terminológica.
Faiq, S. and A. Clark (2010). Beyond Denotation in Arabic-English Translation London Sayyab Books. http://sayyab.org/template22/STS2.pdf

This book is theoretically practical and practically theoretical. It seeks to establish a dialogue between the various theories of language use beyond denotation and applications that relate theory to practice with reference to translation. The book will surely be enjoyed by those looking for theories and their relevance to Arabic/English translation­theories that can also be applied to other languages­and by those looking for practical testing of such theories.
Fernández Álvarez, E. (2011). Refranes y refranes modificados en la prensa alemana: propuestas prácticas de traducción al español a partir de ejemplos de la Süddeutsche Zeitung. http://gredos.usal.es/jspui/bitstream/10366/115569/1/DTI_FernadezAlvarezE_RefranesyRefranesModificados.pdf

[ES] El estudio de esta tesis supone una novedad al intentar sentar las bases para una orientación traductológica desde la que no se suele considerar la cuestión de la equivalencia. Al mismo tiempo, ofrece el marco teórico necesario para comprender los procesos de modificación, el porqué de la aparición de refranes, casi siempre modificados, en la prensa alemana y los factores considerados para su trasvase al español. El objetivo principal se concreta en demostrar la elevada frecuencia con la que se emplean las paremias alemanas en la actualidad y como segundo objetivo, emprender una búsqueda de soluciones traductológicas para las paremias modificadas.; [EN] The study of this thesis is newfangled at the try to lay the foundations for an orientation from which translation studies not usually considered the issue of equivalence. At the same time, offers the theoretical framework necessary to understand the processes of change, the reason for the emergence of proverbs, usually modified in the German press and the factors considered for shift to the Spanish. The main objective is to demonstrate the high specific frequency of German proverbs are used today and as a second objective, to undertake a quest for translation solutions to the proverbs modified.
Freixa, A. and J. G. López Guix (2010). Actas Del Ii Coloquio Internacional «Escrituras De La Traducción Hispánica»  San Carlos De Bariloche, 2010. Cerdanyola del Vallé, Universitat Autònoma de Barcelona. http://www.traduccionliteraria.org/coloquio2/actas/Actas_Bariloche_2010.pdf

El presente volumen recoge un conjunto de textos que tienen como origen las intervenciones de conferenciantes y ponentes invitados al II Coloquio Internacional «Escrituras de la Traducción Hispánica», que tuvo lugar en San Carlos de Bariloche entre el 5 y el 7 de noviembre de 2010,  acogido por  la Sede Andina de la Universidad Nacional de Río Negro (Argentina). Al igual que el primer coloquio, acogido por la Facultad de Filosofía y Letras de la Universidad Austral de Chile en el 2008, este segundo coloquio fue el ámbito de presentación no sólo de investigaciones en torno a la traducción, sino también de experiencias traductoras, tanto en las mesas de discusión como a través de talleres. La aspiración de los organizadores fue que esta perspectiva amplia, inclusiva, permitiera sumar la reflexión de los propios traductores a las miradas más teóricas o académicas, con el objetivo de intercambiar ideas y debatir sobre la reescritura hispánica, tanto peninsular como latinoamericana, de otras trdiciones literarias y culturales, sobre su presente y su historia, así como sus razones, usos, aciertos y desaciertos.
Galán Mañas, A. (2009). La enseñanza de la traducción en la modalidad semipresencial. Barcelona, Universitat Autònoma de Barcelona. Departament de Traducció i d’Interpretació. http://www.tdx.cat/bitstream/handle/10803/5275/aha1de2.pdf?sequence=1
http://www.tdx.cat/bitstream/handle/10803/5275/aha2de2.pdf?sequence=2

Esta tesis ha tenido como objetivo elaborar una propuesta pedagógica para la enseñanza de la traducción en la modalidad semipresencial. Dicha propuesta pedagógica partiendo del enfoque por tareas de traducción, así como de la formación por competencias, ha abarcado tres materias: iniciación a la traducción, traducción científico-técnica y traducción jurídico-administrativa, y distintas combinaciones lingüísticas: del inglés, francés y portugués al español. Concretamente, las unidades didácticas que se han propuesto son las siguientes en las combinaciones lingüísticas que se especifican en cada caso: – Iniciación a la traducción: · Traducción de referentes culturales (del inglés, francés y portugués al español) · Traducción de textos narrativos (del inglés, francés y portugués al español) – Traducción científico-técnica: · El mercado laboral de la traducción científico-técnica (del inglés, francés y portugués al español) · La traducción de un manual de instrucciones (del inglés, francés y portugués al español) · La traducción de un documento técnico en soporte audiovisual (del inglés al español) – Traducción jurídico-administrativa: · La traducción jurada y la traducción jurídica (del portugués al español) · La clasificación y caracterización contrastiva de los géneros jurídicos (del portugués al español) · La traducción de textos administrativos (del portugués al español)
Gerzymisch-Arbogast, H., G. Budin, et al. (2008). LSP Translation Scenarios: Selected Contributions to the EU Marie Curie Conference. Vienna  2007. Viena, ATRC Group. http://www.translationconcepts.org/pdf/MuTra_Journal2_2008.pdf

The present volume highlights a selection of contributions to the topic of LSP Translation Scenarios within the Marie Curie Conference Series MuTra: Multidimensional Translation held between 2005 and 2007 at Saarbrücken, Copenhagen and Vienna. In Part I and II, it discusses fundamental theoretical concepts in LSP translation from text terminology to intercultural discourse, including the interrelationship of knowledge and text with reference to translation and simultaneous interpreting. In Part III and IV, it portrays the technological support offered by computerized applications and offers an authentic example of how LSP translation is taught at post-graduate level today.
Ghazala, H. (2011). Cognitive stylistics and the translator. London Sayyab Books. http://www.sayyab.org/template22/STS4.pdf

Stylistics and Translation are two well established fields which are usually treated separately as two independent disciplines. However, in this work they have been presented as two interdisciplinary subjects in the area of translation studies. This is made possible through the extraordinary importance of style in translation. The book is set out in two parts. The First Part of this book has been assigned to different schools of stylistics, old and new, Arabic stylistics, stylistic analysis, style and choice and the distinguished position of style in language studies of texts, especially literary texts in theory and practice.
González Davies, M. and R. Oittinen (2008). Whose Story? Translating the Verbal and the Visual in Literature for Young Readers. Cambridge, Cambridge Scholars Publishing. http://www.c-s-p.org/flyers/9781847185471-sample.pdf

The book1 you’re holding in your hands is based on two seminars coordinated by Maria González Davies and led by Riitta Oittinen at the University of Vic, Spain, in 2003 and 2005. At the seminars, doctoral students and researchers from around the world met and discussed issues related to translating, not only the verbal, but also the visual in literature for young readers.
Gordo Peleato, R. (2007). La traducción de las expresiones militares estandarizadas en las películas del género bélico. 35: 11-30. http://www.miscelaneajournal.net/images/stories/articulos/vol35/11_.pdf

Cuando la audiencia española prototípica asiste a la proyección de una película del denominado género bélico o simplemente de contenido militar, raramente es consciente de la falta de sincronía de contenido que a menudo sufre la traducción audiovisual de la jerga militar. Este artículo se centra en el análisis de la traducción de cinco tipos distintos de expresiones militares estandarizadas: expresiones militares estandarizadas adecuadamente traducidas respecto a su uso profesional; construcción de un nuevo texto: expresiones estandarizadas `pseudomilitares’; expresiones militares estandarizadas traducidas de un modo equivocado respecto a su uso profesional; la traducción del `lenguaje radio’ y por Ultimo la traducción de algunas fórmulas de `cortesía militar’. Este estudio sigue la Teoría de la Relevancia (Sperber and Wilson 1986, 1995) y se basa especialmente en la investigación desde una óptica relevantista que lleva a cabo Gutt (1991, 2000), de algunos de los problemas que plantea la traducción. Concluimos el artículo exponiendo el hecho de que aunque muchas expresiones militares estandarizadas han sido traducidas de un modo equivocado (en cuanto a su uso profesional), la traducción audiovisual de este tipo de expresiones estandarizadas puede considerarse válida para una audiencia prototípica, siempre y cuando las características superficiales de ambas expresiones original y traducida sean similares, y las connotaciones mi¬litares de la expresión doblada al español suenen lo suficientemente `militares’ como para activar en la audiencia española su conocimiento enciclopédico sobre ese caso en particular. En estos casos, la traducción que se ha llevado a cabo se basa en la comparación de interpretaciones y no en la clásica reproducción de palabras. (A)
Gordo Peleato, R. (2007). La traducción de las expresiones militares estandarizadas en las películas del género bélico. 35: 11-30. http://www.miscelaneajournal.net/images/stories/articulos/vol35/11_.pdf

Cuando la audiencia española prototípica asiste a la proyección de una película del denominado género bélico o simplemente de contenido militar, raramente es consciente de la falta de sincronía de contenido que a menudo sufre la traducción audiovisual de la jerga militar. Este artículo se centra en el análisis de la traducción de cinco tipos distintos de expresiones militares estandarizadas: expresiones militares estandarizadas adecuadamente traducidas respecto a su uso profesional; construcción de un nuevo texto: expresiones estandarizadas `pseudomilitares’; expresiones militares estandarizadas traducidas de un modo equivocado respecto a su uso profesional; la traducción del `lenguaje radio’ y por Ultimo la traducción de algunas fórmulas de `cortesía militar’. Este estudio sigue la Teoría de la Relevancia (Sperber and Wilson 1986, 1995) y se basa especialmente en la investigación desde una óptica relevantista que lleva a cabo Gutt (1991, 2000), de algunos de los problemas que plantea la traducción. Concluimos el artículo exponiendo el hecho de que aunque muchas expresiones militares estandarizadas han sido traducidas de un modo equivocado (en cuanto a su uso profesional), la traducción audiovisual de este tipo de expresiones estandarizadas puede considerarse válida para una audiencia prototípica, siempre y cuando las características superficiales de ambas expresiones original y traducida sean similares, y las connotaciones mi¬litares de la expresión doblada al español suenen lo suficientemente `militares’ como para activar en la audiencia española su conocimiento enciclopédico sobre ese caso en particular. En estos casos, la traducción que se ha llevado a cabo se basa en la comparación de interpretaciones y no en la clásica reproducción de palabras. (A)
Hatim, B. and J. Munday (2004). Translation: An advanced resource book. New York, Routledge. http://rahbar.iauq.ac.ir/imagesMasterPage/Files/rahbar/file/Translation-An%20Advanced%20Resource%20Book_041528306X.pdf

Translation, both commercial and literary, is an activity that is growing phenomenally in today’s globalized world. The study of translation, an interdisciplinary field known as Translation Studies, has also developed enormously in the past twenty years. It interfaces with a wide range of other disciplines from linguistics and modern languages to Cultural Studies and postcolonialism. This book attempts to investigate both the practice and the theory of translation in an accessible and systematic way. It is designed specifically with the needs in mind of students of Masters degrees and nal year undergraduates in translation or applied linguistics, research students beginning to investigate the eld, and practising translators who wish to examine the theory behind the practice. It is hoped that it will also provide useful insights and examples for more experienced researchers.
Júnior Silva, P. A. d. (2010). Análisis de errores: estudio de las estructuras verbales y discursivas en el aprendizaje del español- le por parte de alumnos brasileños (producción escrita). Salamanca, Universidad de Salamanca. http://gredos.usal.es/jspui/bitstream/10366/76568/1/DLE_Silva_Junior_PA_Analisis_de_errores.pdf

[ES]El objetivo de este trabajo es conocer las dificultades que poseen los alumnos de dos niveles de la Universidade do Estado do Rio Grande do Norte de la Licenciatura en Lengua y Literatura Espa??ola, en las estructuras verbales y discursivas, a trav??s de an??lisis cualitativo y cuantitativo.
Khwira, Z. H. T. (2010). Strategies and Motivations in Translated Children’s Literature: Defoe’s Robinson Crusoe as a Case Study. Nablus, Palestine., Najah National University. http://scholar.najah.edu/sites/scholar.najah.edu/files/all-thesis/815.pdf

The study investigates the translation of children’s literature, in general, and the translations of Defoe’s ‘Robinson Crusoe’, in specific. It highlights mistranslations and likely breakdowns caused by cultural and ideological differences among Arab and foreign cultures. Owing to this, the breakdowns are categorized into: a- ideological, and b- cultural. The study also examines the various strategies obtained by the translators in dealing with these breakdowns. Analyses show that the translators have attempted to bridge the gap that might result from literal translation. The findings reveal that
Lira Dias, M. M. (2010). Los conectores discursivos desde la retórica contrastiva: uso y contraste español-portugués. Salamanca, Universidad de Salamanca. http://gredos.usal.es/jspui/bitstream/10366/83132/1/DLE_LiraDiasMM_Losconectoresdiscursivos.pdf

[ES]La presente tesis de doctorado se centra en un an??lisis de tres grupos de conectores discursivos en espa??ol y en portugu??s: los opositivos, los causales-consecutivos y los aditivos, desde una perspectiva ret??rico-contrastiva (RC), fundamentada en las contribuciones te??ricas de Portol??s (1998;1999,2004); Montol??o (2001); Mart??n Zorraquino y Portol??s (1999), Dom??nguez (2002;2007), Connor (1996;2001) y Trujillo (2001,2002 y 2003), con el fin validar o matizar la hip??tesis de la RC cuando sostiene que existen diferencias significativas en la organizaci??n de los textos escritos en distintas lenguas y en diferentes contextos culturales. Por tanto, el objetivo fundamental de ese trabajo ha sido el de identificar las semejanzas y diferencias existentes en el uso de los conectores que marcan relaciones argumentativas en esas dos lenguas, en el g??nero discursivo cartas. Para ello, se analiz?? una muestra compuesta 240 cartas: un corpus de referencia textual en lengua espa??ola, con 120 cartas escritas por estudiantes brasile??os para el examen de Diploma de Espa??ol Lengua Extranjera – DELE, en el nivel superior (DSE), y el otro, con 120 cartas escritas por lectores de una revista de circulaci??n nacional en Brasil, la Revista Veja. Con base en esos corpora se han seleccionado los conectores y analizado su comportamiento discursivo, con el fin de identificar el grado de similitud, las diferencias sem??ntico-pragm??ticas, los valores socioling????sticos relacionados a la frecuencia de uso y las interferencias provocadas por la L1 en el uso de esos elementos en la L2. Concretamente, en el campo de la RC ese estudio discursivo nos ha permitido afirmar que desde el punto de vista de la utilizaci??n de los conectores argumentativos, dichos elementos, en su gran mayor??a, establecen relaciones argumentativas con id??nticos valores y matices sem??ntico-pragm??ticos en espa??ol y en portugu??s, lo que nos permite acercamos m??s al t??rmino transferencia que interferencia en su uso ret??rico-argumentativo.
López López-Gay, P. (2009). La autotraducción literaria: traducibilidad, fidelidad, visibilidad. Análisis de las autotraducciones de Agustín Gómez-Arcos y Jorge Semprún, Universitat Autònoma de Barcelona. Departament de Traducció i d’Interpretació. http://www.tdx.cat/bitstream/handle/10803/5274/pllg1de1.pdf?sequence=1

Esta tesis engrana las piezas de un trabajo en curso que comenzó hace años. Pretendemos no sólo posicionarnos dentro del campo que nos ocupa, la reflexión sobre autotraducción ñy por ende, también sobre traducción-, sino además sugerir al lector posibles modos de aprehender ese objeto. Uno de nuestros propósitos es ofrecer una lectura crítica de textos teóricos sobre traducción y autotraducción, puestos en diálogo en la primera parte, “La (auto)traducción literaria”. Algunos de los puntos ahí tratados resurgirán intermitentemente a través del análisis comparativo entre originales y autotraducciones. La segunda parte, “Estudios de caso”, presenta también dos capítulos, cada uno de los cuales analiza una autotraducción literaria contemporánea. La producción de Agustín Gómez-Arcos y la de Jorge Semprún han ocupado siempre lugares muy distantes entre sí, tanto en el campo literario español como en el francés. Ambos autores son, no obstante, sujetos históricos que -adscritos a un mismo contexto, en un momento determinado- tradujeron al español una obra previamente publicada en francés. Uno y otro texto exponen una toma de posición ideológica con respecto del campo cultural español. El estudio de Un pájaro quemado vivo (Gómez-Arcos, 1986) es fruto de varios años de investigación en las Universidades de Granada y París 7 Denis Diderot. Para su realización, contamos en esta última institución con el apoyo financiero del Ministerio de Educación francés. El análisis presentado parte, sin limitarse a ésta, de una síntesis revisada y parcial de (Auto)traducción y (re)creación. El estudio sobre Federico Sánchez se despide de ustedes (Semprún, 1993) fue concebido como otro proyecto, financiado esta vez por la Generalitat de Catalunya y la Universidad Autónoma de Barcelona, en un primer estadio, y por la Universidad de Nueva York, en un segundo estadio. Subrayamos pues la independencia inicial de los capítulos aquí reunidos, sin olvidar que estas páginas son, además, resultado de un trabajo de relectura desde el presente de nuestra investigación. Ubicamos este trabajo en la cartografía de métodos vigentes en investigación literaria de acuerdo con el cuadro sinóptico propuesto por Helena Tanqueiro, reproducido en el apartado “Metodología” de la segunda parte. Baste aquí con apuntar que esta tesis oscila, dentro de los estudios sincrónicos, entre el método no empírico (teorización) y el método hipotético deductivo en los estudios empírico observacionales (se construye en parte sobre la observación y el análisis de estudios de caso). La primera parte es teórica, mientras que la segunda se sitúa entre la teoría y la observación de dos ejemplos de autotraducción literaria contemporánea. Tomadas una a una, guardan gran autonomía. La primera parte, “La (auto)traducción literaria”, es la más reciente cronológicamente, y contiene una reflexión sobre la traducción y la autotraducción; sin restringirse a ello, aporta un marco teórico y un posicionamiento en la teoría sobre el que se apoya la relectura de las obras analizadas en la segunda parte, “Estudios de caso”. El trabajo que aquí comienza se propone mostrar el desarrollo de una reflexión aún en curso. Aunamos así estudios realizados en distintos momentos de nuestra experiencia investigadora; siendo producto de un engranaje cuyos resortes no escondemos, ambas partes deberían completarse.
Marín García, M. P. (2012). Los referentes culturales de tipo jurídico en la ficción narrativa: análisis descriptivo en un corpus de novelas en lengua inglesa y su traducción a español (Fecha de defensa: 09-09-2010) http://www.tdx.cat/bitstream/handle/10803/10570/marin3.pdf?sequence=1

El objetivo de esta tesis es el estudio de la traducción (inglés-español) de referentes culturales jurídicos en la ficción jurídica, especialmente en relación con las técnicas de traducción de los referentes culturales. Por ello, realizamos una revisión de las relaciones entre derecho, literatura y traducción. Asimismo, consideramos fundamental la revisión de la noción de técnica de traducción y de sus denominaciones afines así como del concepto de norma de traducción. Ambas nociones constituyen las herramientas teóricas de este trabajo. Su aplicación a los datos obtenidos en nuestro corpus nos permite establecer relaciones entre pares de segmentos y técnicas, lo que a su vez nos permite ofrecer generalizaciones aplicables a la traducción de referentes culturales de tipo jurídico mediante el concepto de norma.
Martín García, M. C. (2011). Inhibitory control in bilingualism. Granada, Universidad de Granada. Departamento de Psicología Experimental y Fisiología del Comportamiento. http://www.tdx.cat/handle/10803/80883

Tesis Univ. Granada. Departamento de Psicología Experimental y Fisiología del Comportamiento. Leída el 4 de noviembre de 2011
Mathijssen, J. W. (2007). The Breach and the Observance : Theatre retranslation as a strategy of artistic differentiation, with special reference to retranslations of Shakespeare’s Hamlet (1777-2001) Utrecht, Utrecht University. http://igitur-archive.library.uu.nl/dissertations/2007-0724-200650/index.htm

The subject of “The Breach and the Observance” is retranslation for the theatre. Besides offering a model that incorporates the findings of previous scholarship, it casts new light on the motivation behind retranslation, using the case of translations of Shakespeare’s Hamlet on the Dutch stage. The history of Dutch Hamlet performances shows a number of constants in the retranslation of the play. Since the establishment of a Hamlet tradition and the rise of the director’s theatre, the retranslations that functioned within the community of Dutch theatre were the fruit of the collaboration of translators with directors. Each translator changed its strategy towards at least one cardinal norm to be different from his theatrical predecessor. This new strategy formed an intrinsic part of the strategy of the director, who used the new text to support a new interpretation of the play that also differed from his predecessor’s. Staging a retranslation can therefore be said to be a strategy to differentiate a theatre production from previous theatre productions through the application of differing translational norms.
Méndez González, R. (2012). Traducción & paratraducción de videojuegos: textualidad y paratextualidad en la traducción audiovisual y multimedia. Vigo, Universidad de Vigo. http://www.paratraduccion.com/docu/Tesis_Ramon/Portada-Intro_Tesis-Doctoral_Ramon.pdf

La primera tesis doctoral de la Universidad española sobre traducción y paratraducción de videojuegos tenía que presentarse en la UVigo. Ramón Méndez González, doctorando del Grupo T&P, nos presenta su investigación sobre la textualidad y la paratextualidad en traducción audiovisual y multimedia utilizando los videojuegos como corpus. Un crítico y exhaustivo análisis sobre los aspectos teóricos, formativos y profesionales más sobresalientes del rico mercado de la localización de videojuegos. El doctorando no ha olvidado tratar incluso en su tesis doctoral el importante tema del servicio de interpretación en los encuentros internacionales del sector de los videojuegos.
Mocali, M. C. (2009). Testo. Dialogo. Traduzione: Per una analisi del tedesco tra codici e varietà. Firenze, Firenze University Press,. http://www.doabooks.org/doab?func=fulltext&rid=12639

Questo volume1 raccoglie saggi e traduzioni da ambiti diversi: il filo rosso che li lega è la lingua tedesca. Scrutata e rivissuta attraverso la traduzione oppure seguita, letta, ascoltata, scavata nei saggi, è studiata con approcci metodologici diversi, quali la linguistica testuale, la pragmatica e la applicazione pratica della teoria della traduzione. Se il tedesco, in varietà diamesiche diverse e attraverso codici differenti è l’unità di fondo attorno a cui si coagulano i tre studi, un secondo legame, meno appariscente ma fecondo, è l’idea di traslazione/traduzione.
Mychko-Megrin, I. (2012). Aproximación pragmática a la traducción de la ironía: Problemas traductológicos en la traslación al castellano de los relatos de M. Zóschenko y M. Bulgákov (Fecha de defensa: 29-09-2011) Barcelona, Universitat de Barcelona. Departament de Filologia Romànica. http://www.tdx.cat/bitstream/handle/10803/48703/IMM_TESIS.pdf?sequence=1

: El presente estudio está dedicado a la traducción del género satírico y, en particular, de la ironía, como una técnica expresiva (o un recurso retórico) en obras de este tipo. Para el análisis traductológico hemos elegido los relatos satíricos de Mijaíl Zoschenko y Mijaíl Bulgákov, ambientados en la Rusia soviética, posrelovucionaria. Se trata de una época concreta, un público determinado, y un discurso muy especial, sobre todo por factores históricos, políticos y socio-culturales. Ya tuve ocasión de abordar la obra de Mijaíl Bulgákov en el trabajo de la suficiencia investigadora (DEA), leído el 30 de octubre de 2007 y titulado “Traducción e intertextualidad. ‘Voces ajenas’ en la novela de M. Bulgákov El maestro y Margarita y su interpretación en la traducción al castellano de Amaya Lacasa”.
Nolan, J. (2005). Interpretation Techniques and Exercises Clevedon. http://tienganhdhm.com/Images/file/Intepretation-Techniques%20and%20Exercises.pdf

Over recent decades the explosive growth of globalization and regional integration has fueled parallel growth in multi-lingual conferences. Although conference interpreting has come of age as a profession, interpreter training programs have had varied success, pointing to the need for an instructional manual which covers the subject comprehensively. This book seeks to fill that need by providing a structured syllabus and an overview of interpretation accompanied by exercises, developed for the classroom, in the main aspects of the art. It is meant to serve as a practical guide for interpreters and as a complement to interpreter training programs, particularly those for students preparing for conference interpreting in international governmental and business settings.
O’Mara, M. (2007). Traducción de fraseología/metáforas coloquiales en “The Catcher in the Rye”: comparación de la retención del significado metafórico en los textos españoles y catalanes. Translating colloquial idioms/metaphors in “The Catcher in the Rye”: a comparison of metaphorical meaning retention in the Spanish and Catalan texts. 35: 57-76. http://www.miscelaneajournal.net/images/stories/articulos/vol35/57_.pdf

El uso de los modismos coloquiales es uno de los aspectos más singulares y característicos del idiolecto de Holden Caulfield en El guardián entre el centeno, de J. D. Salinger. Esta investigación intenta comparar la retención de significado figurado/metafórico en las representaciones de estos modismos en los textos en español y catalán. Nuestros resultados sugieren que la traducción al catalán retiene más significado figurado/metafórico, pues representa con más frecuencia los modismos originales mediante estructuras lexicalizadas que comunican un sentido metafórico similar aunque con una estructura diferente. Por el contrario, la traducción al español, en considerablemente más ocasiones, representa el modismo mediante una paráfrasis/explicación de su significado. El artículo que presentamos resulta novedoso dado que, hasta donde sabemos, no existe ningún estudio que compare la retención de significado figurado/metafórico en las representaciones de los modismos coloquiales de Holden Caulfield en los textos en español y catalán. (A)
Pym, A., F. Grin, et al. (2012 ). The status of the translation profession in the European Union. Luxemburg, European Commission. http://ec.europa.eu/dgs/translation/publications/studies/translation_profession_en.pdf

This report is a study of the mechanisms by which the status of translators is signalled in the European Union in 2011-12, with comparisons with the United States, Canada and Australia. The report is based on previous surveys and input from some 100 experts and informants. It offers sociological and economic modelling of the way signalling mechanisms affect markets in this field, with specific reference to academic qualifications, professional certifications, membership of associations and years of experience. The report proposes criteria for actions that might be taken to enhance the signalling of status. Status is understood as the presumed value of expert skills, rather than the skills themselves. An individual or group with high status is ideally attributed trustworthiness, prestige, authority, higher pay and a degree of professional exclusivity. However, when the signals of status are weak or confusing, those values are low, market disorder results, and good translators may leave the market. The process of professionalisation can then be seen as the production of efficient signals of status such that good translators stay in the market
Rozan, J. F. (2001). Note-taking in Consecutive Interpreting. Cracow., Tertium. http://www.someya-net.com/01-Tsuyaku/Reading/Rozan.pdf

The following text is taken from a new translation of Jean-Francois Rozan’s masterpiece “Note-taking in Consecutive Interpreting” which is now available again, this time in English and Polish translations. It is reprinted here without the permission of the publishers Tertium, Cracow, Poland. If you like the extract below please visit their site and buy THE text on Consecutive interpreting there.
Samuelsson-Brown, G. (2009). A Practical Guide for Translators (Topics in Translation) London Multilingual Matters. http://www.traduccionperfecta.com/Guide.pdf

This is the fourth revised edtion of “A Practical Guide for Translators”. It looks at the profession of translator on the basis of developments in the late 20th/early 21st centuries and encourages both practitioners and buyers of translation services to view translation as a highly-qualified, skilled profession and not just a cost-led word mill.
Service, Q. H. I. (2007). Working with Interpreters Guidelines. Queensland, Queensland Health Interpreter Service. http://www.health.qld.gov.au/multicultural/interpreters/guidelines_int.pdf

These guidelines were based on a review of existing guidelines used by government and non-government agencies in Queensland and Australia. These guidelines were developed by the Interpreter Services Working Party which comprised representations of National Accreditation Authority for Translators and Interpreters (NAATI), Australian Institute of Interpreters and Translators Incorporated (AUSIT), Multicultural Affairs Queensland, Queensland Deaf Society, Multicultural Development Association (Brisbane), Spiritus, Local Government Association Queensland, Policy and Legislation Branch, Southside Health Service District, Mater Hospitals, Princess Alexandra Hospital, Queensland Transcultural Mental Health Centre, Royal Brisbane and Womens’ Hospital and West Moreton Health Service District.
Sherwood-Gabrielson, P., V. Newington, et al. (2008). Consecutive Interpreting:An Instructor’s Manual : A 45-hour generic interpreting course for bilingual speakers. Builds on the Program in Translation and Interpreting’s Introduction to Interpreting: An Instructor’s Manual. Minnesota, Program in Translation and Interpreting, University of Minnesota. http://www.wciconline.com/Consecutive_InterpretingBD_draft_12-08.pdf

This manual is the result of a process that began in 1991 when the first version of this course was offered at the University of Minnesota. In developing and teaching this course, we have relied upon the expertise of many colleagues. We would like to acknowledge the contributions of all  the individuals who have worked with us, both directly and indirectly. The original purpose of this manual was to provide instructors with a framework for teaching the Consecutive Interpreting course at the University of Minnesota. However, as interest in interpreter training grows throughout the country, it also serves as a tool for those who plan to initiate interpreter training elsewhere or to supplement their existing courses.
Sitaru, L. M., A. I. Anamaria, et al. (2010). Translations from Arabic into Romanian (1990-2010) http://www.npage.org/IMG/pdf/Arabic-Romanian-corr.pdf

According to Ioana Feodorov in her study “The Arab World in the Romanian Culture (1957-2001)” , in Romania, the systematical study of the Arabic language and literature was initiated in 1957, although the Arabic language had been taught and learned sporadically here, at different times, in certain high-schools with a special profile (for instance, at the Muslim Theological Seminar). In short, we may say that it is possible to speak of a translation activity directly from Arabic and a research activity in the field of Arabic language and literature in Romania since the beginning of the ‘60-‘70 of 20th century, though attempts worthy of mentioning were made as early as the 19th century, and first of all those of Timotei Cipariu (1805-1887), a great philologist, with a good mastery of the Arabic language. However, the great number of the publications reflects the special interest paid to the Arabic cultural area, to the Islamic world, by the researchers, writers, journalists in Romania, as well as the interest of a wide range of readers, which led most of the translations and works dedicated to this area to become out of print in a short
delay.
Somssich, R., J. Várnai, et al. (2010). Lawmaking in the EU multilingual environment Luxemburg, European Commission. http://bookshop.europa.eu/en/study-on-lawmaking-in-the-eu-multilingual-environment-pbHC3110678/downloads/HC-31-10-678-EN-C/HC3110678ENC_002.pdf?FileName=HC3110678ENC_002.pdf&SKU=HC3110678ENC_PDF&CatalogueNumber=HC-31-10-678-EN-C

La politique du multilinguisme de l’Union européenne poursuit trois objectifs: – Encourager l’apprentissage des langues et promouvoir la diversité linguistique dans la société; – Favoriser une économie multilingue performante; – Donner aux citoyens un accès à la législation, aux procédures et aux informations de l’Union européenne dans leur propre langue. La présente étude aborde le troisième volet de cette politique, et plus précisément le processus d’élaboration multilingue du droit européen, le rôle des différents acteurs institutionnels dans ce processus et les méthodes visant à assurer la bonne qualité rédactionnelle, juridique et linguistique des actes juridiques produits par les institutions européennes.
Stewart, K., A. Witter-Merithew, et al. (2009). Best Practices: American Sign Language and English Interpretation Within Legal Settings. New York, National Consortium of Interpreter Education Centers. Legal Interpreting Workgroup. http://www.interpretereducation.org/wp-content/uploads/2011/06/LegalBestPractices_NCIEC2009.pdf

: This document sets forth the Best Practices and Protocols for American Sign Language interpreters working within legal settings. The mission of the National Consortium of Interpreter Education Centers (NCIEC) is to build and promote effective practices in interpreting education. The NCIEC draws upon the wisdom and energy of experts, consumers and other stakeholders to advance the field. The NCIEC is dedicated to challenging the status quo by promoting innovation, strong partner networks and multiculturalism throughout its programming. As responsible stewards of public funding, NCIEC is committed to products, programs and services that maximize resources and are replicable, measurable, sustainable and non-proprietary. Towards the goal of increasing the number of qualified interpreters and advance the field of interpreting education, the NCIEC has established a number of work teams dedicated to a specific area of specialization. One such workgroup is the NCIEC Legal Interpreting Workgroup, comprised of a group of core and expert members focused on defining the best and effective practices associated with legal interpreting. Interpreting in the legal setting is a long-recognized area of specialization in the field of ASL-English interpreting. Tradition from the field of spoken language interpreting and legal community contribute to the conventional way legal interpreting work is performed. As well, practices have been conceived by ASL-English interpreter practitioners over time through a process of application of theory drawn from the profession’s scholarship. As more scholarship and research emerge, practices evolve, improve, and change.
Thomson-Wohlgemuth, G. (1998). Children’s Literature and its Translation. Surrey, University of Surrey. http://homepage.ntlworld.com/g.i.thomson/gaby-thomson/ChL_Translation.pdf

This paper describes the status of translation and publication of East German children’s literature during the period of the Cold War. It briefly gives an indication of the high value placed on translation and translators in the socialist regime. Finally it focuses on the main criteria influencing the translation and publication of children’s books with the economic and ideological factors being the most significant and gives brief examples
from the East German censorship files.
Welie, M. v. (2009). (How) Does One Tell The Truth? Utecht, University of Utecht. http://igitur-archive.library.uu.nl/student-theses/2009-0403-200608/MarijavanWelie_MA_UTC.pdf

The research question of this MA thesis is “How do the different translations and adaptations of “Uncle Tom’s Cabin” in Dutch reflect the contemporary opinions about the child, children’s literature, and society?” In the thesis the translation history of “Uncle Tom’s Cabin” in Dutch is analysed. Besides,it is briefly investigated whether the publication of “Uncle Tom’s Cabin” influenced the abolition of slavery in the Netherlands. As the thesis focusses on adaptations of “Uncle Tom’s Cabin” for children, it analyses how writing and translating for children is described within Translation Studies. Besides, three representative translations are analysed in-depth, namely A.G. Bruinses’”Een kijkje in de hut van oom Tom” (1853), P. de Zeeuw’s “De hut van oom Tom” (1939) and E. Franck’s “De hut van oom Tom” (2003). The analyses show how the translators faced a dilemma, as maintaining the historically faithful account of slavery often conflicts with conservative norms about children’s literature. The translations are representative of the time they appeared in and reflect contemporary opinions about children’s literature and society.
Yin Fong Sin, I. (2011). Insights from book translations on the international diffusion of knowledge. Stanford Stanford University. https://stacks.stanford.edu/file/druid:df340nb1179/Dissertation_submitted-augmented.pdf

Increases in the stock of ideas possessed by societies are central to modern economic growth. The implications of idea ows are striking: Klenow and Rodr__guez-Clare (2005) estimate world production would be just 6% of its current level if countries did not share ideas. Yet, although theoretical economists have studied ideas and their di usion extensively, empirical studies are scarce because ideas are inherently di_cult to measure. Previous empirical studies of idea  ows have tended to use proxies such as trade  ows, foreign direct investment, migration, and patent citations. However, with the exception of the latter, these measures are not pure idea ows, and do not capture the key properties of ideas, namely non-rivalry and disembodiedness. My research proposes a novel measure of idea ows, namely book translations,and uses it to study the factors that a ect the international di usion of ideas. Book translations are an attractive way to quantify idea ows because they are both non-rival and disembodied; they are a pure measure of idea ows rather than a by-product of a process such as trade or migration, and their key purpose is to make the ideas contained in the book accessible to speakers of another language
Yueh-Wen, F. (2012). Falsos amigos español-inglés en estudiantes de español como lengua extranjera: el caso de taiwanés. Salamanca, Universidad de Salamanca. http://gredos.usal.es/jspui/bitstream/10366/115556/1/DTI_YuehWenF_FalsosAmigosEspa%c3%b1olIngl%c3%a9s.pdf

[ES] Esta tesis estudia los falsos amigos entre los idiomas espa??ol-ingl??s que se le presentan a estudiantes taiwaneses en el proceso de aprendizaje de la lengua espa??ola, y se proporcionan algunas soluciones a este tipo de problemas. Source: http://infotra.wordpress.com