Incoterms

INCOTERMS este un acronim pentru INternational COmmercial TERMS, ceea ce înseamnă Termeni de Comerț Internațional.

În orice contract de vânzare se pune problema stabilirii modalităților de livrare, a transferului riscurilor și a repartizării între vânzător și cumpărător a cheltuielilor aferente transportului mărfurilor (cheltuieli privind asigurarea mărfii, contravaloarea transportului).

Este anevoioasă rezolvarea acestor formalități de fiecare dată prin inserarea în contract a clauzelor detaliate cuprinzând reglementarea tuturor acestor aspecte. De aceea practica a imaginat o metodă de a scurta drumul până la încheierea contractului, recurgând la termeni comerciali ce condensează într-o formă cat mai simplificată posibil, situațiile cele mai uzuale.

Free On Board (FOB)

De exemplu, stipulând simplu într-un contract că marfa urmează a fi vândută „FOB Hamburg”, părțile au vrut să spună că:

• vânzătorul trebuie să încarce și să expedieze marfa până în portul Hamburg
• să suporte cheltuielile de încărcare
• să expedieze marfa folosind transportul maritim
• să suporte riscurile până în momentul îmbarcării

În timp ce cumpărătorului îi incumbă următoarele obligații:

• să plătească cheltuielile de navlosire
• să suporte riscurile din momentul îmbarcării mărfii

Uzanțele comerciale au fost la origine, proprii vânzărilor maritime, iar înțelesul lor era diferit în funcție de loc, de port (maritim sau fluvial), sau de țară. Acest fapt crea dificultăți în ceea ce privește cunoașterea lor de către părți, care nu știau exact întinderea obligațiilor lor, deoarece uzanțele cunoșteau accepțiuni variate în funcție de portul în care se aplicau. De exemplu, o vânzare FOB implică într-un port obligația vânzătorului de a încărca marfa la bordul navei, în timp ce într-un alt port, se impunea numai să aducă marfa la chei, lângă navă. Ori aceste diferențe erau stânjenitoare și erau surse de neînțelegeri între părți, fiind extrem de dificil de stabilit care a fost intenția inițială a părților.

Pentru a înlătura aceste inconveniente Camera Internațională de Comerț de la Paris, începând cu anul 1920 a avut inițiativa şi a întreprins codificarea termenilor comerciali cei mai uzuali.

Incoterms conțin un preambul în care se arată că prevederile acestor reguli nu se impun voinței parților ( nu au deci caracter obligatoriu), partenerii având libertatea să insereze în cuprinsul contractului alte dispoziții speciale. Cele doua părți se pot referi la Incoterms ca bază a contractului lor, dar pot prevedea anumite modificări sau adăugiri în funcție de natura mărfurilor care fac obiectul contractului. Aplicarea Incoterms fiind facultativă, aceasta este dependentă de voința părților.

Adoptarea condițiilor de livrare reglementate prin aceste uzanțe nu comportă alte formalități şi precizări decât simpla înscriere în contractul de vânzare internațională a clauzei alese, urmată de indicarea denumirii prescurtate a regulii:

• Incoterms 2000

• Grupa E – Vânzătorul pune marfa în propriile depozite la dispoziția cumpărătorului:
• EXW – Ex Works – Franco fabrică (Presupune obligații minime pentru vânzător, care trebuie să pună marfa la dispoziția cumpărătorului la sediul său fără a răspunde de încărcarea mărfii în mijlocul de transport al cumpărătorului. Cumpărătorul suportă toate riscurile pe care le comportă preluarea mărfii și transportarea acestora la destinație).
• Grupa F – Transportul principal nu este plătit de către vânzător, care remite marfa unui transportator desemnat:
• FCA – Free Carrier – Franco transportator – marfa, după ce a fost vândută, este predată de exportator primului cărăuș, numit de cumpărător, la locul convenit. Indicat este să se stipuleze în contract obligația vânzătorului de a încărca și stivui marfa în containere în mijlocul de transport pe cheltuiala sa, rămânând în sarcina cumpărătorului cheltuielile cu transportul și de descărcare.
• FAS – Free Along Ship – Franco de-a lungul vasului – se poate utiliza numai în cazul transporturilor maritime și fluviale, cumpărătorul angajează nava, iar vânzătorul aduce marfa în port și o plasează pe chei de-a lungul navei.
• FOB – Free on Board – Franco la bord – transferul de la vânzător la cumpărător al mărfii, cheltuielilor, formalităților și riscului se face în momentul când marfa a trecut balustrada (copastia) vasului. (Vânzătorul trebuie să livreze mărfurile unui anumit transportator cu care cumpărătorul are încheiat un contract de transport. Din momentul livrării mărfii, cumpărătorul suportă toate riscurile).
• Grupa C – Transportul principal este plătit de către vânzător, care suportă cheltuielile, dar nu și riscurile pe timpul transportului.
• CFR – Cost and Freight – Cost și navlu – vânzătorul angajează nava, o încarcă și o duce în portul de destinație convenit.
• CIF – Cost, Insurance, and Freigt – Cost, asigurare și navlu – pe lângă CFR, vânzătorul are obligația să procure pentru cumpărător, pe contul acestuia din urma, un contract de asigurare împotriva riscurilor maritime de avariere sau de pierdere a mărfii în timpul transportului.
• CPT – Carriage paid to – Transport plătit până la – vânzătorul plătește transportul până la destinație. Condiția poate fi utilizată pentru toate felurile de transport.
• CIP – Carriage and Insurance paid to – Transport și asigurare plătite până la – pe lângă CPT vânzătorul asigură marfa, în numele și pe contul cumpărătorului, contra riscurilor minime de avariere și pierdere.
• Grupa D – Vânzătorul suportă toate cheltuielile și riscurile pentru livrarea mărfii la locul de destinație convenit.
• DAF – Delivered at Frontier – Franco frontieră – vânzătorul pune marfa la dispoziția cumpărătorului la frontiera convenită și îndeplinește formalitățile de vămuire la import.
• DES – Delivered ex Ship – Franco navă nedescărcat (numai pe căi navigabile) – vânzătorul suportă cheltuielile și riscurile aducerii mărfii în portul de destinație, punând-o la dispoziția cumpărătorului la bordul navei, nevămuită pentru import.
• DEQ – Delivered ex Quay – Franco Chei (numai pe căi navigabile)- pe lângă DES, vânzătorul plătește vama în ţara cumpărătorului.
• DDU – Delivered Duty Unpaid – Franco destinație nevămuit – vânzătorul nu plătește vama și celelalte taxe din tara cumpărătorului.
• DDP - Delivered Duty Paid – Franco destinație vămuit – vânzătorul plătește toate taxele și riscurile care intervin, ducând marfa la destinație (maxim de obligații care-i revin vânzătorului).
  

  Noutăți aduse de INCOTERMS 2000

• FCA – modificările privind obligațiile de încărcare și de descărcare: apare ca o obligație de specificare a unui loc. Anterior, specificarea unui loc nu era o obligație, ci doar o obișnuință.
• EXW – Termenul nu trebuie utilizat atunci când cumpărătorul nu poate efectua direct sau indirect formalitățile la export. În asemenea cazuri trebuie utilizat termenul FCA sub rezerva că vânzătorul acceptă să încarce marfa pe cheltuielile și riscul său.
• FAS – Termenul FAS impune vânzătorului obligația de suporta cheltuielile de export. Este vorba de o soluție total diferită faţă de versiunile anterioare când acestea reveneau cumpărătorului. Termenul FAS este utilizat exclusiv pentru transportul pe mare sau pe căi navigabile interioare.
• FOB – Dacă părțile nu înțeleg că marfa este livrată la momentul în care trece peste balustrada vasului, termenul FCA trebuie utilizat.